Stau şi mă uit în faţa monitorului.nu ştiu ce să scriu.am
atâtea idei şi chestii în minte
încât nu ştiu cum să le mai înşir.
Astăzi am avut inspecţie la
istorie.emoţiile au fost la profesor, nu la noi, copii inteligenţi şi
supraevoluaţi care au mai avut parte de nenumărate inspecţii la viaţa lor.ce să-ţi spun.l-am cam făcut de
căcat pe profesor, dar...
acuma, sperăm că
n-a fost
decât o mică
constipaţie şi că ceea ce am avut impresia că a ieşit nu a ieşit deloc.
În rest, colegi disperaţi de atenţie(nu spun că nu
m-ar deranja asta) care îmi schimbă ordinea
creioanelor în
penar şi îmi fură
cordeluţa din cap(dacă vrei să mă aduci pe culmile disperării, ia exemplu.nimic mai mult.)şi da, Radu...chiar este un fericit(pentru mine :-") posesor de...
Mergeam astăzi acasă enervată şi singură şi mă opresc la semafor.văd un autobuz.autobuzul mă pune serios pe
gânduri. mă
gândesc că mi-ar plăcea şi mie măcar pentru o zi să merg cu autobuzul acasă.da mă!autobuzul ăla plin de
nespălaţi(nu întotdeauna), cu
bătrâni cărora trebuie să le cedezi locul şi cu un şofer
morocănos.vreau şi eu să duc măcar o
săptămână să zicem viaţa aia de om banal care se trezeşte dimineaţa la şapte, îşi plimbă
căţelu', se îmbracă şi ia autobuzul spre şcoală.ori eu mă trezesc la 10(de
curând 9, că "
binevoieşte" mama să-mi dea trezirea), mă
scol cu greu, frec pisica, închid radioul, mă spăl
...uneori mai şi
mănânc...mai învăţ ceva
p-acolo...mai 5
min de radiaţii...mai din nou
mâncare la ora 12 şi după aia du-te tată în staţie să te
întâlneşti cu Ana.şi după aia fugi la şcoală, că
întârzii.nu tu autobuz, nu tu metrou, nu tu
palpitaţii.
Dintotdeauna(da, ştiu, absurd, sunt doar un copil prost care vrea
aiureli) am vrut să locuiesc în "gunoiul" ăla de Bucureşti.da mă, ştiu, e extrem de absurd dar
d-abia aştept să vină facultatea şi să scap din
oraşu' ăsta mic şi bolnăvicios.nu spun că oraşul ar avea ceva, oamenii din el îl strică.o grămadă de
pooseri/
fakeri/
plagiatori cum vreţi voi să le spuneţi care,
având în vedere că oraşul e mic, se cunosc peste tot.ah, da, şi
preamăritele brenduri, cu care dacă
umblii eşti
cul,
pă trend, mişto,
căcat.nu mă apuc acum să fac precizări, comentarii sau legături la adresa acestor personalităţi care pe mine pur şi simplu nu mă impresionează cu nimic, dar Bucureştiul e mare taică, sunt mai mulţi
d-ăştia, da' măcar nu-i cunoşti pe toţi.
Am trăit şi încă trăiesc într-un orăşel în care nu am avut oportunitatea să merg cu metroul, cu autobuzul(avem şi noi autobuze, doar că eu nu am motive să le folosesc), unde dacă te duci în
Morrison şi bei
până intrii în
comă eşti
cul şi
rocăr tru,adevărat,
cul.ştiţi fraţilor măcar cine a fost
Morrison?eu ştiu.a fost
solistul trupei
The Doors şi a fost unul dintre cei mai mari
cântăreţi ever.şi tu dacă te dai
rocăr şi nu ai auzit de
The Doors sau de
Morrison ca om, nu ca bar, atunci nici măcar
pooser nu te poţi numi.
În fine.aş mai avea multe de spus, de povestit, multe cu care să vă plictisesc(dacă mai plictisesc pe cineva în afară de
propria-mi persoana) dar deocamdată simt că mi-am
facut datoria de blogger mai mult ca niciodată.şi
vai ce
împlinită mă simt.nici nu vă pot explica prin
gânduri această împlinire sufletească.
mă rog.
pa!
PS: cu titlurile stau foarte prost.
