Ştii cum e atunci când eşti singur?
Ştii cum e atunci când ştii că un om nu are încredere în tine?
Bine, atunci înseamnă că nu mai am de scris nimic.



E dureros să te considere lumea bârfitoare când tu chiar eşti una, şi consideri că nu eşti. E dureros să nu aibă lumea încredere în tine. E frumos să bârfeşti, până la o anumită limită. sau uneori se ajunge atât de departe încât persoana respectivă află şi... s-a dus cu bârfa. toată lumea bârfeşte. de la copii mici de 6-7 ani până la oameni de 60-70 de ani(mai ales)... băbuţele bârfesc despre Alfonso şi nenorocita aia de Carmencita care dă bârfa în sat că are un copil cu Alfonso, despre nenea Vasilică de la etajul trei care e somnambul, despre copii necomunişti de pe stradă(am avut onoarea), despre fii-meo Ionel care a ajuns aviator şi călătoreşte lumea largă, mai o amintire din tinereţe, despre Sandra Brown sau o ultima revistă cumpărată de rebusuri. la o ţigară, pe o bancă sub un copac prietenos, doamnele îşi exprimă părerile şi impresiile despre tot ce e în jur.

Eu nu. şi nu vreau să ajung aşa.

Toată vara asta am stat şi am bârfit. subiectele principale fiind, bineînţeles, adoraţii noştrii. eu îl aveam pe nefericitul, Bianca pe idiotul, Heliana o relaţie aiurea şi fără sens cu un ou, Ana fericită-nefericită... depinzând de starea actualului prieten. Ioana suferindă şi ea(legătură având şi eu cu asta) Corina... plină de fani. tot ce mişca, indiferent de ce deţinea, subiect de bârfă. ai zice că dăm în piţipongie, şi relativ chiar aşa şi e... şi tocmai asta e ceea ce mă deranjează. că ce s-a întâmplat în vară, acţionează acum.

Aş vrea să fiu o cutiuţă plină cu secrete. un jurnal. jurnalul tuturor. să am capul plin de secrete, să nu mă mai gândesc la mine deloc. şi am hotărât. închid frecvenţa.

Şi, ştii, dragă cititor inexistent, chiar doare. şi doare rău. şi o să mi se facă observaţii, acuzaţii etc. dar n-am să le răspund.

Mă simt ca dracu'.

Vreau înapoi la Preluca.
E singurul loc unde aş putea avea parte de linişte.

Stau şi mă uit în faţa monitorului.nu ştiu ce să scriu.am atâtea idei şi chestii în minte încât nu ştiu cum să le mai înşir.
Astăzi am avut inspecţie la istorie.emoţiile au fost la profesor, nu la noi, copii inteligenţi şi supraevoluaţi care au mai avut parte de nenumărate inspecţii la viaţa lor.ce să-ţi spun.l-am cam făcut de căcat pe profesor, dar...acuma, sperăm că n-a fost decât o mică constipaţie şi că ceea ce am avut impresia că a ieşit nu a ieşit deloc.
În rest, colegi disperaţi de atenţie(nu spun că nu m-ar deranja asta) care îmi schimbă ordinea creioanelor în penar şi îmi fură cordeluţa din cap(dacă vrei să mă aduci pe culmile disperării, ia exemplu.nimic mai mult.)şi da, Radu...chiar este un fericit(pentru mine :-") posesor de...
Mergeam astăzi acasă enervată şi singură şi mă opresc la semafor.văd un autobuz.autobuzul mă pune serios pe gânduri. mă gândesc că mi-ar plăcea şi mie măcar pentru o zi să merg cu autobuzul acasă.da mă!autobuzul ăla plin de nespălaţi(nu întotdeauna), cu bătrâni cărora trebuie să le cedezi locul şi cu un şofer morocănos.vreau şi eu să duc măcar o săptămână să zicem viaţa aia de om banal care se trezeşte dimineaţa la şapte, îşi plimbă căţelu', se îmbracă şi ia autobuzul spre şcoală.ori eu mă trezesc la 10(de curând 9, că "binevoieşte" mama să-mi dea trezirea), mă scol cu greu, frec pisica, închid radioul, mă spăl

...uneori mai şi mănânc...mai învăţ ceva p-acolo...mai 5 min de radiaţii...mai din nou mâncare la ora 12 şi după aia du-te tată în staţie să te întâlneşti cu Ana.şi după aia fugi la şcoală, că întârzii.nu tu autobuz, nu tu metrou, nu tu palpitaţii.
Dintotdeauna(da, ştiu, absurd, sunt doar un copil prost care vrea aiureli) am vrut să locuiesc în "gunoiul" ăla de Bucureşti.da mă, ştiu, e extrem de absurd dar d-abia aştept să vină facultatea şi să scap din oraşu' ăsta mic şi bolnăvicios.nu spun că oraşul ar avea ceva, oamenii din el îl strică.o grămadă de pooseri/fakeri/plagiatori cum vreţi voi să le spuneţi care, având în vedere că oraşul e mic, se cunosc peste tot.ah, da, şi preamăritele brenduri, cu care dacă umblii eşti cul, pă trend, mişto, căcat.nu mă apuc acum să fac precizări, comentarii sau legături la adresa acestor personalităţi care pe mine pur şi simplu nu mă impresionează cu nimic, dar Bucureştiul e mare taică, sunt mai mulţi d-ăştia, da' măcar nu-i cunoşti pe toţi.
Am trăit şi încă trăiesc într-un orăşel în care nu am avut oportunitatea să merg cu metroul, cu autobuzul(avem şi noi autobuze, doar că eu nu am motive să le folosesc), unde dacă te duci în Morrison şi bei până intrii în comă eşti cul şi rocăr tru,adevărat,cul.ştiţi fraţilor măcar cine a fost Morrison?eu ştiu.a fost solistul trupei The Doors şi a fost unul dintre cei mai mari cântăreţi ever.şi tu dacă te dai rocăr şi nu ai auzit de The Doors sau de Morrison ca om, nu ca bar, atunci nici măcar pooser nu te poţi numi.
În fine.aş mai avea multe de spus, de povestit, multe cu care să vă plictisesc(dacă mai plictisesc pe cineva în afară de propria-mi persoana) dar deocamdată simt că mi-am facut datoria de blogger mai mult ca niciodată.şi vai ce împlinită mă simt.nici nu vă pot explica prin gânduri această împlinire sufletească.
mă rog.
pa!
PS: cu titlurile stau foarte prost.

Vreau o schimbare.
Rapid.

Pai... mă plictisesc.
Da' nu pentru moment.m-am plictisit de viaţă.
nasol.
unde e iarna aia cu zăpadă multă şi copii care se dau pe gheaţă?
mi-e dor de iernile alea.
aş vrea să merg iarna la mare.şi marea să fie caldă, să pot să înot.
haha!

So... mama mi-a luat calculatorul din cameră :))
so what?! e chiar mai bine aşa :)
pot să citesc mai mult, să scriu, să meditez, să-mi fac temele, să învăţ =)) bla bla'uri d-astea :-@
I feel good tananananananana \:d/
mâine plec în excursie... fuck, tre' să mă trezesc la şase :-< trist, dar adevărat...
am terminat cam 3 cărţi de când nu mai am calculatorul :)) "O perfectă zi perfectă" de Martin Page, "Academia Point Blanc" de Anthony Horowitz(i love Alex :X) şi "Cele mai frumoase creiere" de Silviu Gherman(I love Alex too :X). Ultima mi-a plăcut cel mai mult, iar din prima mi-au plăcut anumite pasaje foarte faine... Sfârşitul a fost genial, like:
"Sunt oameni pe care nu îi udă ploaia, nu i-am înţeles niciodată."
:D haha!

Am o noua viata.


Nu-mi imaginam viata fara tine. acum, o traiesc.









ma simt bine.

In momentul de fata toata lumea se freaca la cap cu ideea ca maine o sa murim.
Fratilor, nu moare nimeni maine! Sau poate moare, dar nu din cauza banala in care credeti voi. Poate o sa moara un om din cauza ca e batran, ca are cancer sau ca a cazut si s-a lovit grav. E doar un experiment stiintific.
Bobi spune ca sunt 9 predictii care insinueaza ca in 2012 va fii sfarsitul lumii. cu adevarat Apocalipsa. Sa credem sau sa nu? mai bine doar asteptam, ne traim viata in continuare, iubim, suferim, manacam, dormim, invatam, ne veselim, ne intristam etc. tot sirul acela de evenimente emotionale care te ating la inima 8-|
Putem trai oare fara iubire? putem trai oare o zi fara sa ne gandim la un lucru rau? putem oare trai o zi, macar o zi, o simpla si banala zi... in care sa nu ne mai facem griji pentru mama, tata, pentru cel /cea pe care il/o iubim, pentru pisica, pentru unghiile de la picioare, pentru tot? putem oare o zi, o singura si banala zi, sa ne traim viata fara sa avem macar un moment de tristete/depresie? sa traim fericiti, de cand ne trezim, pana cand adormim?... nu, nu putem. pentru ca nu ne dam voie sa fim fericiti.
nu avem voie. asta ne zicem. desi o lume fericita ar fii o lume ideala.

Brain damaged.
si nimeni n-o sa inteleaga de ce.
soul damaged.
si nimeni n-o sa vrea sa inteleaga de ce.
tragedy.
Die.
or...
commit suicide.
get out.
you're already out.
intr-o zi ai sa-ntelegi.
dar va fii prea tarziu.