În această seară m-am hotărât să vă povestesc despre Martha.
Martha este un monstru. Martha este un monstru care îmi mănâncă sufletul zi de zi, noapte de noapte. Îl sfâşie cu dinţii, îi rupe marginile cu unghiile şi-l mestecă fără milă.
Dar Martha nu are înfăţişarea unui demon. Nu. Martha arată ca un înger. Martha are ochii mari şi căprui, iar atunci când te priveşte, te pierzi în adâncurile ochilor ei. Privirea ei te înnebuneşte. Martha are părul negru, mai negru decât cel mai negru lucru din lume, ce miroase a levănţică şi flori de tei, mătăsos şi lung, lăsăt pe spate. Când îţi treci mâna prin părul ei, atunci când o săruţi cu patimă şi nu te mai saturi de ea, îţi alunecă degetele prin el. Genele ei lungi te gâdilă atunci când îşi lipeşte faţa de a ta şi-ţi şopteşte la ureche cât de mult te iubeşte şi cât de mult o faci fericită în fiecare zi, doar cu un zâmbet. Martha are buzele pline, rozalii şi moi, pe care şi le umezeşte de fiecare dată când te vede, sau îşi muşcă buza inferioară când te priveşte lung sau te studiază. E un reflex al ei, care te înnebuneşte. Martha are gâtul lung şi subţire, iar atunci când o săruţi pe gât îţi mângâie spatele cu mâinile ei delicate, ce-ţi dau fiori la fiecare atingere. Martha adoră să îi ţii faţa în mâini atunci când o sâruţi în ploaie sau pe o câmpie întinsă, după ce aleargă ca un miel printre flori şi paie. Martha adoră să îşi treacă degetele prin părul tău atunci când o săruţi. Martha adoră să o ţii strâns în braţe atunci când o săruţi. Martha adoră să fie sărutată. Martha adoră când ai cămaşa descheiată şi ţi se văd claviculele, peste care cade uşor un lănţişor subţire. Martha adoră degetele lungi şi subţiri, cu unghii îngrijite. Martha adoră să te vadă cum răsuflii după ce ai alergat. Martha adoră când vorbeşti cu ea despre muzică, dans, cărţi sau filme. Martha adoră când vorbeşte cu tine, pentru că tu o faci fericită. Cu fiecare cuvânt pe care îl spui, fiecare gest pe care îl faci, o determini pe Martha să te adore şi mai mult, să râvnească şi mai mult la tine, să te dorească până la capătul puterilor ei. Martha se enervează repede dar dacă o priveşti în ochi, zâmbind, îşi revine cât i-ai spune “ te iubesc”. Martha adoră să se trezească pe plajă, pe pieptul tău, iar tu să o ţii protector în braţe. Martha adoră să te vadă zâmbind, râzând, mergând, vorbind. Martha te adoră. Şi nu ai cum să îţi imaginezi un om care nu o adoră.
Tu însă... nu o adori.

E o compunere mai veche. din vară.

Hai să...

Vorbim despre trecut. Să fumăm împreună pe acoperişul unui bloc. Să facem schimb de cămăşi. Să dormim în acelaşi pat. Să mâncăm cu aceeaşi furculiţă. Să tăiem cu acelaşi cuţit carnea. Să ne uităm unul la celălalt, să ne studiem organele interne şi să le ignorăm pe cele externe. Să ne privim ore întregi, fără să vorbim, să râdem, să bem, să mâncăm, doar să existăm. Să scriem cu aceaşi mână amintirile vieţii. Să povestim cu aceaşi gură cu care ne sărutăm, dramele vieţii. Să mergem împreună la doctor, ţinându-ne speriaţi de mână. Să privim apusul pe nisipul rece. Să bem o bere lângă o mlaştină. Să privim la stele. Să ne înecăm în aerul rece. Să ne mutăm într-o lume gri. Să ne omorâm.

Hai să...ne... iubim.

La mulţi ani?

S-a încheiat anul 2008. 2009 a început de 10-11 zile. Anul ăsta vreau să iubesc pătimaş. Vreau să îmi violez brutal conştiinţa şi să fac ce îmi trece prin cap atunci când îl văd. să...

vreau să fac tot ce n-am făcut anul trecut. aproape.

şi vreau să privesc stelele şi luna, să mă trezesc dimineaţa şi să mă uit la soare.

vreau să... dorm :)). mult. şi să ador o floare. şi mule altele. care nu contează :-?

deci...

Plec. În Bacău. Revelion. shit.
Am o stare de căcat. Am aşteptat atâta timp sărbătorile şi? un căcat, asta e. Au fost de ... şi încă n-a venit Revelionul. nu vreau Revelion. Nu, Nu, NU! de Revelion vreau să dorm. să nu ma mai trezesc decât... peste 20 de ani*sau poate deloc?*. m-a deprimat. m-a deprimat cu euforia lui. mai rău decât eram. da-mi trece, nu? da...
Mă simt prost, foarte prost. ieri, o singură sursă a fericirii. în neant. azi, nici una.

un an nou fericit. să nu ţi-l petreci ca mine.

Love is watching someone die. So who's gonna watch you die?

Goe: o sa imi fac o lume colorata

Goe: si o sa ma mut in ea

idem.

Hai să luptăm măcar o dată împotriva voinţei noastre şi să fim buni, măcar o zi. sau două. cât e Crăciunul. să nu vorbim urât, să nu ne duşmănim, să nu. da, greu. imposibil, ştiu. uşor de zis, greu de făcut. asta e. împotriva voinţei noastre.
mă plimbam astăzi printre blocuri. noapte, frig, pustiu (că tot vorbeam ieri cu Adi despre asta). şi m-au apucat rău de tot damblalele... mă rodea invidia şi stresul, nervii şi incompetenţa. mă simţeam ciudat. ca şi cum nu ar fii Crăciunul. şi chiar aşa e. nu se mai simte. acum, Crăciunul înseamnă cadouri, fripturi, party. bulşit.

N-am postare pe luna decembrie?

Poftim.

[I need a change.]

De ce ne e aşa greu să trăim?
Din nou nu mai am calculator în cameră. E foarte bine.
Aseară mi-am făcut curăţenie în dulapuri. Am observat câte haine pe care nu le port am... De ce nu le port? Pentru că nu-mi mai plac sau stau pe mine ca dracu(mă rog, pe mine toate hainele stau aşa, dar nu mai stau să mă plâng).
Trebuie să-mi fac curăţenie şi în dulapul cu caiete... e dezastru acolo. Îmi trebuie o zi întreagă... sau hai jumate.
Şi nu în ultimul rând... în gânduri şi cunoştiinţe. Am avut nişte certuri terorizante cu ai mei. Irelevant. n-are sens să vorbesc despre ele acum. Miercuri dau teză. cunoştiinţe trecute d-ale mele se comportă foarte ciudat. totul o ia RAZNA.
Şi eu ce ar trebui să fac acum? Să lupt, da, să convieţuiesc, să continui să trăiesc în această societate. Crud.
Sâmbătă am fost la Radu. Radu are piciorul în ghips. bad Radu. i-am dus cadoul. e fericit. chiar dacă nu o arată. e normal. pe la 6 am plecat de acolo. era frig. cerul era plin de stele. era senin. era minunat. Oana şi o idee genială - să facem Revelionul împreună. super. aş fii vrut din toată inima. doar că eu nu voi fi în oraş. da, trist. nu vroiam să plec... nu vreau.
e trist. Da, e trist.

Ştii cum e atunci când eşti singur?
Ştii cum e atunci când ştii că un om nu are încredere în tine?
Bine, atunci înseamnă că nu mai am de scris nimic.



E dureros să te considere lumea bârfitoare când tu chiar eşti una, şi consideri că nu eşti. E dureros să nu aibă lumea încredere în tine. E frumos să bârfeşti, până la o anumită limită. sau uneori se ajunge atât de departe încât persoana respectivă află şi... s-a dus cu bârfa. toată lumea bârfeşte. de la copii mici de 6-7 ani până la oameni de 60-70 de ani(mai ales)... băbuţele bârfesc despre Alfonso şi nenorocita aia de Carmencita care dă bârfa în sat că are un copil cu Alfonso, despre nenea Vasilică de la etajul trei care e somnambul, despre copii necomunişti de pe stradă(am avut onoarea), despre fii-meo Ionel care a ajuns aviator şi călătoreşte lumea largă, mai o amintire din tinereţe, despre Sandra Brown sau o ultima revistă cumpărată de rebusuri. la o ţigară, pe o bancă sub un copac prietenos, doamnele îşi exprimă părerile şi impresiile despre tot ce e în jur.

Eu nu. şi nu vreau să ajung aşa.

Toată vara asta am stat şi am bârfit. subiectele principale fiind, bineînţeles, adoraţii noştrii. eu îl aveam pe nefericitul, Bianca pe idiotul, Heliana o relaţie aiurea şi fără sens cu un ou, Ana fericită-nefericită... depinzând de starea actualului prieten. Ioana suferindă şi ea(legătură având şi eu cu asta) Corina... plină de fani. tot ce mişca, indiferent de ce deţinea, subiect de bârfă. ai zice că dăm în piţipongie, şi relativ chiar aşa şi e... şi tocmai asta e ceea ce mă deranjează. că ce s-a întâmplat în vară, acţionează acum.

Aş vrea să fiu o cutiuţă plină cu secrete. un jurnal. jurnalul tuturor. să am capul plin de secrete, să nu mă mai gândesc la mine deloc. şi am hotărât. închid frecvenţa.

Şi, ştii, dragă cititor inexistent, chiar doare. şi doare rău. şi o să mi se facă observaţii, acuzaţii etc. dar n-am să le răspund.

Mă simt ca dracu'.

Vreau înapoi la Preluca.
E singurul loc unde aş putea avea parte de linişte.