Unde dracu sunt filmele ălea cu fraieri (că ei aşa sunt consideraţi) care se îndrăgostesc de personalitatea unei fete şi o iubesc indiferent de cât de mare le e curu sau de cât de urât le e apartul dentar?
la Hollywood, da. că-n România nuuu găseşti.
nu mai vreau minciuni. nu mai vreau cuvinte aiurea. nu mai vreau să-mi pară rău de nimic.
sper că faptul că îmi fac ordine în calculator să fie un început ca să îmi fac ordine şi-n cap.
Păi a trecut ceva timp... chiar foarte mult aş putea spune :)) îmi pare rău că nu am mai scris... şi nici acum nu garantez nimic... simt că nu prea mai am ce să scriu, nu mai am ce să împărtăşesc. nu mai simt nimic, sunt ca un robot, deşi din punctul de vedere al lui Asimov, roboţii au sentimente. atunci sunt mai rău. ce a fost a fost un rahat, nu a fost nimic.
mi-e dor de acele momente când îmi îngheţau mâinile când îl vedeam, când aveam fluturaşi în stomac şi mi se înmuiau genunchii. mi-e dor de momentele când mă bucuram pentru orice flecuşteţ şi plângeam din chestii reale, nu la filme aiurea. chiar certurile cu maică-mea mi-ar da mai multă viaţă. mi-e dor de când făceam masaj şi ieşeam la şapte de la şcoală.
m-am lenevit într-un hal fără de hal. şi stau aici şi mă plâng, fără să fac nimic. eheee, cunoaşterea problemei este primul pas spre rezolvarea ei, bine, dar... eu o cunosc de ceva timp şi nu prea mă mobilizez... cred că am nevoie să cad foarte adânc ca să găsesc forţa necesară să pot să mă ridic.
îi mulţumesc Helianei pentru premiul acordat :)) dar eu nu pot să dau la rândul meu premii pentru că eu nu prea citesc bloguri... mda, mă mir că există oameni care îl citesc pe al meu, şi lemulţumesc!
o să încerc să mai scriu... atunci când o să am ceva ce merită spus. sau poate o să scriu aiurea... dar nu ştiu dacă merită.
şi a trebui să-mi fac cont trilulilu ca să postez melodia asta!
