O.dubioasă: am făcut x luni O.dubioasă: că ne-am felicitat .*: gen .*: salut, În teorie iubitul meu .*: felicitări .*: am făcut azi x luni .*: mulţumesc la fel .*: În teorie iubita mea .*: crezi că ar trebui să ne şi pupăm? .*: hmmm, păi aşa prevede legea .*: aha, înteleg, ok, hai s-o facem şi p-asta, de dragul Bibliei .*: eu ţi-am adus un buchet de flori .*: că aşa scrie în Constituţie .*: mulţumesc, În teorie iubitul meu .*: eşti foarte amabil, dar eu nu agreez florile :(. speram ca după x luni împreună să ştii şi tu asta. .*: eh, se mai întâmplă, atunci o să le mănânc, În teorie iubita mea .*: o să fac ce vrei tu cu ele .*: păi, În teorie iubitul meu, vreau să pleci cu tot cu ele unde vrei tu .*: numai să nu te mai văd .*: desigur, În teorie iubita mea .*: totul pentru tine! .*: În teorie iubitul ei alunecă într-un canal şi moare. the end.
Există acele momente multe şi unice de asemenea în viaţa asta când îţi doreşti să nu te fi născut, să te fi călcat o maşină sau mai ştiu eu ce. ei bine, eu în momentul de faţă îmi doresc să mă fi călcat un tren. am ieşit pe balcon acum câteva minute şi, în ciuda frigului care îmi pătrundeapână în ultima arteră, am stat şi am studiat cum totul în jur era alb, cu excepţia materialelor gen cărămidă sau aşa. şi în momentul ăla mi-am imaginat ca-n filme, bă, cum vine trenul ciuciu spre mine şi mă zdrobeşte. noroc că nu era Heli acolo că ar fi luat-o pe urma lui StephenKing. haha. probabil că îmi fac griji degeaba şi că exagerez gândindu-mă că acum s-a terminat totul. că a durat doar 3 zile şi că s-a dus totul. mă gândesc că poate o să fie bine, oricum tot ce vroiam era să fim prieteni. şi care e treaba frustraţilor sexual care râvnesc după dependenţa fututului şi care nu sunt în stare să convieţuiască cu propria lor persoană? mda, frate... cu oameni ca ăştia o să ne distrugem noi planeta şi nu prea cred că o să vină nici o fiinţă extraterestră să ne salveze de la distrugerea asta în masă. ce 2012, frate, ce apocalipsă? ăsta e frate sfârşitul lumii, să vezi cum distruşii distrug tot ce îi înconjoară ca să compenseze faptul că de distruşi ce sunt nu pot trăi cu capul lor distrus. din păcate distrusul care a vrut să mă distrugă pe mine nu a reuşit să gândescă îndeajuns de destructive ca să îmi distrugă şi mie viaţa. şi care era de fapt problema, nu am să înţeleg şi nici nu o să mă sinchisesc să îi găsesc un sens.
e incredibil cum doar simple cuvinte ce reflectă realitatea pot să distrugă totul. tocmai atunci cândcredeai că totul devine mai serios, trebuie să intri pe o pagină de internet, să citeşti nişte fraze şi dintr-o dată, totul să-ţi pară penibil, când tu, cu doar vre-o 10 minute în urmă, tastezi că "frate... poate chestia asta chiar devine serioasă... poate chiar e adevărat ce se întâmplă cu această figură care îmi place să o modelez în minte şi să o iubesc aşa cum vreau eu..." şi realitatea nu-ţi place, aşa că renunţi. şi dacă renunţi doar după câteva propoziţii, înseamnă că nu a fost niciodată ceva serios şi ca poate întradevăr... cel mai mare omagiu pe care îl poţi aduce iubirii este să o ţii ascunsă. ţi se întâmplă de exemplu să ai impresia că îţi place de cineva... şi simţi totul... până în momentul când spui la prea multă lume, sau când îţi împrăştiigândurile peste tot. cel mai bine e să rămâi cu ce ştii, şi dacă afli ceva în plus, fără ca tu să întrebi, e perfect. credeai că 3 săptămâni nu o să rezişti, că singura dorinţă pe care o vei avea de Crăciun sau în următorul an este să îl cunoşti. ş-apoi, de ce te afectează atât de mult chestiileălea? sunt doar chestii afectuoase... dar pare atât de... gay... eşti doar invidioasă, bănuiesc. ba nu frate, dar nu poţi plăcea un chip gol înăuntru. matur?! în preajma ei e copilăros, nu ţi se pare normal? se prosteşte. nu există... de mâine, s-a terminat.
şi apoi singurul lucru pe care îl mai vrei de la viaţă este să vină vacanţa şi să nu dai teză la latină.
mă despletesc din frunze şi caut cu ochiul burţii un inel pe care să-mi pun degetul.
îmi atârnă dragostea prin piele sub formă de corzi de chitară. îmi şoptesc să te cautprin peretele drept al holului. să disting vibraţiile tale puternice.
dacă ai fi trăit în Evul Mediu, ai fi fost rege. dacă ai fi trăit în vremea cruciadelor, ai fi fost fiu de Papă. dacă ai fi trăit odată cu Iisus, Iosif te-ar fi mângâiat pe frunte şi Ioan te-ar fi spălat cu mâinile de găuri. numai tu ştii să găseşti divinitatea într-un strop de mers apăsat.
în ochii tăi sunt găuri negre cu contur zimţat mişcat şi roz. eu vreau să intru dar îmi trebuie o sonerie.
şşşt, o să-l trezeşti pe Zborka şi o să-ţi mănânce toate fanteziile convulsive. decât să-mi fie frică mereu că o să-mi fure, mai bine-l omor. bang.
mai vreau doar o clipă să îţi simt respiraţia vie pe gaura vertebrală. mă gâdilă şi nu trebuie să te opreşti căci mă satisfac particulele tale înalte şi ciufulite.
n-o să intri la apă niciodată pentru că cerbii cântă mereu doar pentru orbi.
Astăzi a venit un lucru, şi a revenit un om. A venit Apocalipsa, şi te-ai întors tu. dar ce se întâmplă cu răspunsul pe care îl aştept încă de azi noapte de la ora 2, de când ţi-am trimis mesajul, dragul meu fost coleg şi prieten? A fost ziua ta azi, mă bucur foarte mult pentru tine, chiar dacă mă bucur la (bănuiesc eu) o distanţă de 180 şi ceva de km depărtare. nu contează asta, sâmbăta voi veni la tine, dar tu probabil nu vei şti, şi în caz că o să te anunţ, nu o să ai cu ce energie să îmi răspunzi. nu vreau să cred că mă agăţ de chestii din trecut sau de oameni care au trecut 8 ani prin viaţa mea, deşi probabil că asta fac, dar totuşi... pentru ăia 8 ani, puteai să dai un semn. posibil să nu vezi niciodată asta, dar eu îţi comunic, blondule, că mi-e dor de tine. ultima dată când ne-am întâlnit a fost de ziua mea şi atunci te-am simţit rece. ce s-a întâmplat? ce se întâmplă? şi de ce mereu mi se aplică mie faza cu "realizezi ce mult preţuiai ceva după ce ai pierdut"? tam tam. fâs fâs. pam pam. Mă bucur că te-ai întors. deşi nu te-am văzut foarte mult, a fost bine să ştiu că eşti acolo. ferestrele au fost pustii fără tine. sper să nu mai lipseşti. o să lipsesc eu în locul tău. e bine să ai părinţi care în marea parte a timpului te înţeleg şi îţi dau silinţa, şi poate că ăsta este unul dintre motivele pentru care încerci să nu îi superi sau să îi deranjezi sau aşa, şi în cazul în care nu te descurci cu ceva, ascunzi, ca sa nu le afectezi liniştea. dar atunci când spui adevărul şi este în principal legat de şcoală şi de note aiurea la profesori pe care îi ştii de când aveai 7-8 ani, atunci se iveşte o problemă. şi eu nu sunt o influenţă proastă pentru nimeni. nu influenţez nimic şi pe nimeni din jurul meu. sper. mâine o să ţin în mâini viitorul şi am să îl răsfoiesc în ora de istorie. o să am orgasm.
Vreau un tatuaj. sau poate mai multe. dar cred că vreau degeaba având în vedere că nu are cine să mi-l facă. probabil că de aia şi vreau un tatuaj, pentru că nu are cine să mi-l facă. probabil că dacă aş avea posibilitatea de a-mi face unul, n-aş mai vrea. probabil că mi-ar fi frică de durere sau aşa ceva. în general mi-e frică de durere. sunt laşă şi cu greu suport durerea. mi-aş fi dorit să am puterea necesară de a suporta. de fapt, nu îţi trebuie putere, doar voinţă sau aşa. eu n-am nici d-aia. nu prea am nimic eu. am exxxtra şi da pe lângă dar în rest sunt slabă. astăzi am ieşit pe hol şi am văzut o cămaşă albastru-închis atârnând. foarte înalt. da. şi chiar nu vreau să-mi fac speranţe, dar mă tot gândesc aşa cu plăcere la ... persoana a II-a/a II-a singular. cu început de barbă şi păr vâlvoi. dulce... şi imposibil de gustat.
E o noapte rece de vineri 13. cerul e senin şi frigul îmi îngheaţă venele. nu e nimeni pe stradă iar în fundal se aude o melodie proastă, comercială. toţi sunt înăuntru, se distrează, se sparg în figuri, dansează. stau pe scările reci şi privesc luna. vântul îmi crapă buzele treptat, delicat. se aude muzica mai tare, apoi mai încet. a ieşit cineva afară. mă ridic şi mă uit în spatele meu şi... îl văd. dar e singur, nu e cu ea, aşa cum mă aşteptam. realizez că nu ştiu cât e ceasul. nu-i motiv de panică, de altfel. mă aşez la loc pe scări. impactul cu cimentul rece îmi dă fiori. aud paşi apăsaţi în spatele meu. "ce tot face?!" dar mă abţin şi nu mă uit. simt cum trece pe lângă mine şi coboară scările. îl privesc adormită. se opreşte şi se uită în jurul lui. e cam dezorientat. -auzi, îmi poţi spune şi mie cât e ceasul? eu mi-am uitat telefonul înăuntru şi mi-e cam lene să mă duc doar după asta. -scuze, am prietenă! -şi asta este o piedică în a-mi spune răspunde la întrebare? -ăăă... ce m-ai întrebat? -cât e ceasul?... -aaa... scuze, scuze, hehe. păi e zece jumate. -greu a fost. păi, mersi de răspuns. auzi, are prietenă... ştiam şi eu asta, nu trebuia să-mi amintească! îmi pare ciudat, posibil ăsta să fie motivul pentru care-mi place. -tu eşti în clasă cu Mariana şi Carmen, nu? -păi, da. au fost în clasă cu tine sau ceva? -da. îmi răspunde şi vine spre mine. se aşează. e cam plictiseală în toată treaba asta... -mie-mi spui?! probabil ceilalţi se distrează, eu însa mai pe lângă... tu n-ar trebui să te plângi. doar ai prietena pe acolo. -de unde ştii?! -mi-ai zis că o ai. -ăăă...da, mă rog. râd. -e cam frig, totuşi. -şi ce contează? mie-mi place frigul, dar sunt cam răcit. am cerut un ceai, trebuie să-mi fac un TeraFlu. -şi tu, măi?! şi eu!!! şi tu îl dizolvi în apă fierbinte?! -da. aşa trebuie. râd din nou. îmi place teribil. dintr-o dată noaptea îşi schimbă starea de spirit şi mă încântă. frigul îmi aduce sentimentele de iubire.
~*~
mda, a fost superb în Turcia şi trebuie să spun că vreau înapoi. dacă aş putea să car maxim 10 persoane cu mine înapoi, nu mi-ar mai trebui nimic mai mult. dar asta e imposibil, huh? nimic nu se întâmplă după pofta mea. sau hai, fie, nu toate chestiile se întâmplă după cum vreau eu. şi ce e frustrantde-a dreptul?! că mi-e cam dor şi nu prea ştiu din ce cauză, dar probabil că o să-mi treacă atunci când o să vină avizul pentru sfârşitul lumii. 2012.
Mă-ncântă parfumul cu care îmi cânţi în vise. Îmi place să merg pe drumul privirii tale şi să salt de bucurie spre soarele sufleteului tău. Iubesc să-ţi mănânc respiraţia condiment cu condiment, aromă cu aromă. Sunt îndrăgostită de celulele mâinii tale în timp ce îţi transform coastele în particule de praf.
Nu cred că mi-au mai rămas zile de blestemat la cât de mult m-am înjurat astăzi. De ce? Din cauza neatenţiei mele prosteşti, din cauza fricii... M-amîntâlnit azi pe coridor cu ea. Am vorbit şi mi-a zis că are treabă cu tine. Am mers cu ea, tu ai ieşit din clasă şi ne-ai salutat pe toate trei. pe mine, pe ea şi pe colega. eu nu am văzut. verificam dacă sunt gândaci pe jos. În altă pauză scriai tema. După ceva timp iarăşi mă întâlnesc cu ea care-mi spune că te aşteaptă. şi vii...te văd cum te apropii. spui "Bună!" iar eu fac tâmp cu mâna. vorbeşti cu ea şi eşti nerăbdător să plecaţi. şi aţi plecat.
Cândcolega mi-a spus în ora de fizică, printre culori şi sunete scoase de mişcările creioanelorcolorate pe hârtie "ai văzut că te-a salutat azi!" s-au oprit rotiţele. nu am mai putut să gândesc coerent. mă înjuram la fiecare minut. "M-A SALUTAT ŞI NU AM AUZIT!"
Ea mi-a spus că îi pare rău că a plecat şi că te-a lăsat singur. că eşti super. ştiu. dar cum pot să aflu şi eu asta?
Priveam în capătul holului şi aşteptam să-mi apară colega de bancă. În schimb, ai apărut tu. Mergeai alene, oarecum plictisit. Ţi-am studiat mersul, venirea ta spre mine şi trecerea pe lângă mine. Posibil să mă fi văzut şi tu, n-am avut curaj să îţi privesc chipul, decât de la depărtare. Am mers şi am vorbit cu ceilalţi colegi ai tăi. Tu stăteai şi vorbeai cu băieţii. Te-ai uitat la mine la un moment dat. Aşa cute. Am coborât scările şi am intrat în clasă. Când să ies, te văd mişunând pe lângă uşă. Am urcat la loc scările iar tu ai venit după. Ai intrat la oră. Am intrat la oră. În altă pauză, eu vorbeam cu un coleg de-al tău. M-a luat în braţe şi mi-a spus că totul e în regulă, mama se va întoarce acasă. Eu i-am mulţumit şi te-am privit cum intri în clasă, surprins. În următoarea pauză, pe hol, ai ieşit din clasă şi ai trecut prin spatele meu. Ai vorbit la telefon si ai menţionat sala ta. Apoi ai intrat înapoi în clasă. Vorbeam cu fetelecândcolega îmi spune că e fix. Mă întorc spre uşă. Colega e reţinută. O aştept. Când să ies din clasă, surpriză! Ai stat cuminte şi ai privit totul cât timp eu vorbeam cu ea. Apoi ne-a zis că tu eşti tu. Şi am făcut cunoştiinţă. Am dat mână. Aş fi vrut să ţi-o ţin în a mea o veşnicie. Ai zis că îţi pare bine. Mie-mi pare minunat de bine. Te-am privit fugar şi mi-am cerut scuze că trebuie să plec la oră. Dureros. Vrem pauze mai lungi sau un trip. Mi-a cam fugit creierul după al tău.
Deci în foarte pana mea... trebuie să plec la Bacău. din nou. aşa, de sfârşit de vacanţă. cică "concediu că n-am fost nicăieri vara asta". HA!!! NU MAI SPUNE?!
nu caut vreo iubire intr-un bob de amintire cand fiecare zi imi dicteaza simpla fericire
Am descoperit o leapşă primită de la Diana acum muuuuultă vreme. so:
Prima băutură: Cola :X mrrrr de la MC e superbă! şi nesănătoasă...wtv Prima mâncare: Sarmale. asta am mâncat alaltăieri şi le ador. Prima amintire: Blondu. Primul gând frumos: Blondu şi marea. Primul gând urât: Şcoala. Prima faptă bună: Hmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm... am dat jucării la copii? :D Prima faptă rea: Mint. Primul contact cu calculatorul: Joc cu pisiiiiiiiiiiiiiiiiiici :X Prima senzaţie: durere. Prima enervare: El. Prima spaimă: ŞCOALA!!! Prima emisiune tv: Abracadabra. Prima carte începută: pfoaaaaaaaaaa... nush dar acum citesc vre-o 4... şi asta îmi aminteşte că trebuie să termin Zori de zi... =)) Primul vis: Împuşcându-l cu gloanţe oarbe şi spunându-mi că mă iubeşte.
Leapşa merge la Heli, Bianca şi Dana (în cazul în care n-a mai făcut-o o data, uitai)
1. Nu ştiu cu ce să încep. 2. Mă cert cu Mariusică. 3. Am cont pe MySpace, Friendster, Netlog dar nu fac nimic cu ele. 4. Port aparat dentar foarte puţin timp deşi ar trebui să-l port şaişpe ore eu port minim paişpe. 5. Sunt foarte leneşă. 6. Sunt obsedată de gumă. 7. Mestec gumă zilnic. 8. Nu pot trăi fără gumă. 9. Sunt perversă. 10. Am FOARTE multă muzică în calculator pe care nu am ascultat-o şi nici nu cred că o să o fac prea curând. 11. Îmi piere foarte repede cheful. 12. Vârsta pe care am avut-o când l-am întâlnit pe Blond. 13. E un număr fain! :X 14.Mă enervez repede. 15. Mi-e lene. 16. Ascult o melodie foarte deprimantă. 17. Sunt emotivă. 18. Când sunt nervoasă rag şi sparg. 19. Sunt colerică. 20. Îmi aminteşte de Diana, fosta mea colegă din I-IV. 21. E ziua mea! 22. de ani. mi se pare o vârstă frumoasă. 23. Dana e o muistă că ea a mai făcut o dată leapşa asta. 24. Ador mâinile tipilor. 25. Îmi place să merg prin ploaie. 26. Am multe momente în care mă simt singură. 27. Mă complic din toate căcaturile posibile. 28. Ador marea. 29. Vacanţa asta n-am fost la mare şi d-aia a fost aşa de tristă. 30. Am nişte părinţi aiurea dar ok. 31. Aş fi vrut să fiu băiat. 32. Mă culc târziu. 33. Adorm cu laptopu deschis. 34. Mă ascund de mama. 35. Şşşt nimeni nu trebuie să ştie. 36. Port ochelari (mda). 37. Colecţionez bonuri. 38. Ce curajoasă sunt de scriu chestia asta. 39. Mi-a plăcut de Goe. YEEEEEEEEEEEE. 40. Când sunt deprimată mă uit la Moulin Rouge. 41. Vreau să găsesc pe cineva pe care să iubesc. 42. Trebuie să termin "Zori de zi" 43. Îmi place să citesc. 44. Nu înţeleg oamenii care nu citesc. 45. Am probleme cu spatele. 46. Am fost foarte zgârcită când eram mică. 47. Mă urăsc. 48. Am văzut azi Zeitgeist şi am rămas impresionată. 49. Îmi place toamna. 50. Şi iarna. 51. Ador să mă îmbrac gros :X 52. Ador Crăciunu 53. Mă detaşez greu de orice chestie. 54. Ascult orice expetând manele şi populară. 55. În general chestii faine. 56. Am vrut să mă fac şofer de autobuz. 57. Vreau să dau la actorie. 58. Îmi place să iau oamenii la mişto. 59. Îmi place şi mai mult când se atacă. 60. Mai e puţin până la şaijnouă orgasm gen! :X 61. Îmi place negru. 62. Şi roşu. şi verde. 63. Îmi place Scrici :X dar e luat! sper să nu vadă Raluca asta :-ss 64. Dar şi Dani e simpatic! 65. Şi Andy... 66. Şi... hmm... Ţapu e moale! :X 67. Stai că trebuie să fie vorba despre mine. 68. Îmi place corpul lu Fii-meo! 69. YEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE. 70. Sunt meteosensibilă. 71. Ador bocancii. 72. Şi cyber locksurile. 73. Sunt atrasă de tipii rep. 74. Şi de tipii care au stil. 75. în capul meu e deseori întuneric. 76. Mă joc mereu cu părul meu (tic nervos). 78. Îmi plac bancurile seci. 79. Şi sarmalele. 80. Şi asta-mi aminteşte că am plăcintă cu mere. 81. Şi că mamaie a zis că mai face sarmale! :X 82. Să fiu sinceră, îmi place când îmi zice Mariusică "ce copil eşti" dar doar atât. în rest e naşpa :-j 83. Nicu e tru. 84. Mi-e dor de vechea mea şcoală. 85. Am avut un banchet super. 86. Îmi place să vorbesc mult şi degeaba. 87. ADOR SĂ DORM. 88. Dar nu dorm prea mult... 89. Mariusică a zis că am nevoie de cineva care să aibe grijă de mine. 90. Şi poate că are dreptate. 91. Nu-mi plac snapshoturile. 92. Îmi place să fac poze dar în ultimele luni n-am mai prea făcut nimic. 93. Nu-mi plac florile. 94. Mi-e frig. 95. Îl iubesc pe Ewan McGregor în veşminte de preot catolic. 96. Îl iubesc oricum. 97. Nu vreau să profit de Mariusică, vreau să-l omor. 98. Observ repede chestii. 99. Iubesc. cum pot.
Cum se simte atunci când striveşti o roşie sub picior? Aşa cum îmi striveşti mie sufletul de gheaţă. privesc cu lacrimi calde-n ochi spre cer şi râd. E amuzant cu câtă ură-mi tai culoarea pielii. Ca două tentacule străvezii îţi încâlcesc părul, ţi-l ciufulesc şi îţi smulg privirea caldă. Ţi-o pun pe-o piatră şi calc pe ea. Tu strigi din colţul celălalt şi plângi în ecou. Îţi mănânc buzele acre. mă înec. Posesivitate în lanţ. te pierd.
Sacrific boabe de culoare ale irisului meu, zâmbesc şi râd prin ploaie, sufoc un asfalt ars de soare şi gunoaie. Plâng un canal trist şi tăcut, vorbesc în limbi contagioase, despic cerul cu vârfulcolţului din suflet şi alerg după triste păsări fricoase. Te dobor cu buza mea de rugină te spăl cu lacrimi mentolate, te strâng uşor între intestine, te cuceresc celulele roşii strivindu-te elegant sub ale lor tocuri... cui?
Simt atâta ură şi pustiu în mine. Mi-e atât de gol sufletul că scârţâitul porţii se aude în ecou.
Aud o pasăre albastră cu ochi de lemn cum plânge. Sălbatica brută a gândurilor negre se foieşte.
Tu n-ai să te mai scalzi în golul negru. Tu n-ai să mai scufunzi fericiri iubiri trăiri pe fundul lacului de smoală. Tu n-ai să te mai laşi strânsă cu putere de forţe metalice în camere pustii.
Tu ai să pluteşti în proprii ochi morţi şi gri.
Nu pot. pur şi simplu nu pot să îl las să (mă) distrugă.
E oare de ajuns să-ţi spun că...hmm...doare? cum n-a mai durut niciodată? nici măcar acum un an? şi probabil durerile cresc pe măsură ce cresc, dar...
Eu am un animal în suflet. e un peşte şi îl cheamă Iughefan. locuieşte în sufletul meu, care are formă de acvariu. e plin cu apă. şi pe zi ce trece e tot mai multă apă, aşa că Iughefan trăieşte mult şi bine. doar că... alimentaţia alternează. o perioadă de timp a primit numai mâncare stricată după care a avut parte de un ospăţ pe cinste...care a fost urmat iarăşi de stricăciuni. şi ce este cu adevărat frustrant este că... Iughefan rezistă. chiar dacă de cele mai multe ori e un nebun şi se izbeşte de acvariu cu brutalitate încât e pe cale să se spargă de tot din cauza crăpăturilor aflate la fiecare centimetru, acvariul nu reuşeşte să se spargă. întâmplător, astăzi s-a spart. Iughefan încă trăieşte. e într-o sferă de apă şi pluteşte în cimitirul unde se află celelalte animale de casă moarte. Iughefan va muri atunci când un nou animal îşi va face apariţia. Nimeni nu are puterea să-şi aleagă animalul de casă. sau se poate, totul e posibil, dar în cele mai multe cazuri, nu pot toţi să aleagă momentul când...se vor îndrăgosti. eu niciodată n-am putut să-l aleg. să-mi comand, da, dar să aleg, nu. şi oameni pe care credeam că n-am să-i privesc niciodată mai mult ca pe nişte prieteni s-au întâmplat să-mi pice cu tronc. de multe ori mă aşteptam ca o persoană anume să-mi devină animal de suflet, dar acum chiar nu credeam să se întâmple. mai ales că îi dădeam un brânci atunci când îl prindeam că vrea să intre peste celălalt animal de suflet. animalul ăla a avut parte de cea mai cruntă moarte dintre toate. şi e trist. Întradevăr, de multe ori am fost crudă cu Iughefan. dar el a lovit acvariul mai crunt decât lipsa de apă. şi cel mai dureros este să ştii că animalul tău are alt animal de suflet şi nu pe tine, cum obişnuia să fie. asta doare în general cel mai tare. şi dacă întradevăr animalul nu vrea să moară, tot ce poţi să faci este să-l laşi să fie fericit cu animalul lui, chiar dacă îţi distruge ţie orice forţă. ale mele sunt distruse, iar lui Iughefan nu-i pasă!! Nu-i pasă nici măcar în calitate de cunoştiinţă, d-apoi de prieten. Nu-i mai pasă deloc, şi nici să moară nu vrea. „M-am rănit pe mine rănindu-te pe tine”. am vrut doar să ţină de acvariu aşa cum era el, cu crize şi isterii, cu glume şi lacrimi. dar n-a vrut. Pentru Iughefan m-am rănit cel mai mult şi mai tare. nopţi nedormite, zile nemâncate, ore obosite. întregul meu suflet e obosit. toata Împărăţia. e obosită să nască râuri, să parcurgă drumuri fără sens, să existe. aşa cum sunt şi eu, de altfel. Uit lucruri importante, nu mă mai interesează de nimic, nici măcar de propria-mi împărăţie. cel mai mult aş vrea să se scurgă sfera în gol, şi Iughefan să moară. sau cel mai simplu, aş putea să omor eu tot acvariul.
Ăsta este ultimul meu post. ultima mea dorinţă este să nu mă mai caute nimeni. el mi-a arătat deja că nu-i pasă, aşa că ce mai contează dacă mai sunt sau nu dacă pentru el oricum nu sunt? nu, nu am ales viaţa veşnică, doar o să dispar... o zi, o săptămână, o lună.
Nicio melodie nu îmi defineşte starea acum, aşa că las doar... atât.
Sentimente de gelozie şi vinovăţie mă cuprind.gânduri şi vorbe vechi, din trecut...un trecut ce pare mai departe decât trecutul trecut cu mulţi ani peste el...e greu.
Ajung la concluzii cum că poate nu ar trebui să-mi pară rău pentru ce a fost şi pentru ce e acum.că poate totul e mai bine acum decât cum era înainte.că înainte era o minciună şi că acum este...adevărul.şi oare merită?.
Să povestesc despre ce îmi strânge şi amorţeşte organele ar fi prea evident.tot ce pot să zic este că totul mă deprimă.tot ce se întâmplă cu prietenii sau cu foştii prieteni, cu el, cu familia sau cu probleme de sănătate.tot ce pot să spun este că întradevăr realizăm că iubim ceva după ce am pierdut acel ceva.dar după ce realizăm, oare mai merită?asta mă întreb eu... dacă mai merită.tot ce se poate, de la bine şi rău.cel mai mare omagiu pe care-l poţi aduce dragostei este să o ţii ascunsă.şi dacă persoana pentru care simţi acea dragoste află şi să zicem că într-un final se ajunge la o contopire de suflete, se schimbă cu ceva fraza asta?m-am obişnuit mereu să spun tuturor pe cine plac.sau să spun şi să se ajungă mereu la urechi greşite, şi aşa să afle tot târgul.de data asta n-a fost chiar aşa.deşi puţine sunt persoanele care ştiu, mi se par multe, mai ales că la un moment dat şi Mein Herr aflase.greşeala mea, ca de obicei.m-am trezit prea târziu.şi mă întreb...oare el merită?
O perioadă de timp nu am mai vorbit.aflam de el de la ceilalţi, şi mi-era uşor să cred fără o declaraţie din interior.ne-am certat de trei ori, noi doi.şi de fiecare dată a fost vina mea, în principal.pentru că am fost credulă, Gelozia se plimba pe bordura şoselelor mele roşii şi albastre, pentru că nu am avut încredere.şi deseori, factorii externi.oameni reduşi, care n-aveau altă treabă decât să strice ciorba celorlalţi.
Acum mă întreb...ce vrea el de fapt?răzbunare?mai simte ceva?face totul „just for fun”?asta nu înţeleg eu.de fapt, eu cred că nu-i mai pasă.şi aşa, nu trebuie să fiu eu singura nedumerită aici, aşa că am ales şi eu să ne jucăm.
Bă deci pentru că nu am deloc idei am zis să scriu despre faptul că nu am deloc idei ceea ce ar fi o chestie destul de interesantă dacă aş avea vre-o idée despre cum să scriu despre faptul că n-am idei dar cum habar nu am cred că o să încep să spun baliverne.
Mă buuuuucuuuuur că m-am împăcaaaat cu un veeeerdeeee dar în aceeelaşi tiiiimp îmi pare şi răăăăăăăău.pentru tine de la mine, pissy :> MUIE!
De ce? :| că aşa vreau eu.că meriţi.că de toate. :|
I don’t know what time it iiiis, or who’s the one to blame for thiiiis
~*~
Tot la ce ma pot gândi momentan sunt cepele ălea mari cu două boabe de cafea în mijlocul lor.mda, ochii tăi de retardat.o ţigară, un râset şi un gest cu mâna.câteva priviri în trecere şi vorbe-n vânt. E cinci fără cinci minute iar afară încep să cânte păsările.şi e trist.
5 cărţi preferate : De veghe în lanul de secară - Salinger, Trei pe două biciclete - Jerome K. Jerome, Cele mai frumoase creiere - Silviu Gherman, Gemenii - Cărtărescu, Invitaţia la vals - Mihail Drumeş
5 melodii de suflet :
Coldplay - Speed of sound Deftones - Riviere Korn - Tearjerker Radiohead - Subterranean Homesick Alien A Perfect Circle - Blue
5 persoane dragi [exceptând familia]: Heli, Oana, Dana, Bib, Corinel
5 filme pe care le-as vedea de n ori: Nick and Norah's Infinite Playlist, Donnie Darko, Angels and Demons, Moulin Rouge, He's just not that into you
5 persoane publice pe care le admir: ăăă... hmm... erhm... Tamara Buciuceanu?
5 locuri în care aş vrea să merg: Praga, Londra(again), Budapesta(again), New York, Moscova <3>
5 bloguri pe care le citesc zilnic: nu prea citesc zilnic, dar aşa... Chirilă şi Heli.
Dacă eram o lună, aş fi fost februarie. Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost sâmbătă. Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost amurgul. Dacă eram un animal marin, aş fi fost o stea de mare. Dacă eram o direcţie, aş fi fost nord. Dacă eram o virtute, aş fi fost Dragostea. Dacă eram o personalitate istorica, aş fi fost Napoleon. Dacă eram o planetă, aş fi fost Jupiter. Dacă eram un lichid, aş fi fost sânge. Dacă eram o piatra, aş fi fost o piatră pe care să o găseşti oriunde în mijlocul drumului. Dacă eram o pasăre, aş fi fost un vultur. Dacă eram o plantă, aş fi fost iederă. Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost tornadă. Dacă eram un instrument, aş fi fost clarinet. Dacă eram o emoţie, aş fi fost cea de dinaintea examenelor. Dacă eram un sunet, aş fi fost unul reprezentat de un orgasm puternic. Dacă aş fi fost un element, aş fi fost apa. Dacă eram un cântec, aş fi fost Deftones - Change. Dacă eram un film, aş fi fost Nick and Norah's Infinite Playlist. Dacă eram un serial, aş fi fost Dr.House. Dacă eram o carte, aş fi fost De veghe în lanul de secară - J.D.Salinger Dacă eram un personaj dintr-un film, aş fi fost Jane (27 dresses). Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost ciuperci umplute cu brânză. Dacă eram un oraş, aş fi fost Tokyo. Dacă eram un gust, aş fi fost acru. Dacă eram o aromă, aş fi fost vanilie. Dacă eram o culoare, aş fi fost portocaliu. Dacă eram un material, aş fi fost pânză. Dacă eram un cuvânt, aş fi fost "embarasada". Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost sânul drept. Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost un rânjet. Dacă eram o materie, aş fi fost matematica. Dacă eram o formă, aş fi fost trunchi de piramidă regulată dreaptă. Dacă eram un personaj din desene animate, aş fi fost Curaj. Dacă eram un număr, aş fi fost 69. Dacă eram o maşină, aş fi fost un Grand Cherokee. Dacă eram o haină, aş fi fost un ciorap.
S-a terminat. S-a terminat cu tezele. S-a terminat cu stresul. Cu tine nu s-a terminat încă, dar oricum nu are nici o importanţă. Nu mai contează nimic. Stresul, cerealele de dimineaţă, caietele, urmele de pix, foile rupte, copiuţele ascunse în pantaloni, privirile triste, mersul linştit, imaginile ascunse, perversitatea inconştientului, mall-ul, rochia, aparatul, oraşul, presupuşii prieteni, băncile de lemn colorate, lipsa internetului, muzica, versurile, U.S.M, curăţenia, arhiva, albumul, liceul, maşina, mp3-ul, lipsa dragostei, radio-ul, minciuna, bârfa, depresiile, primăvara, florile, banii, sistemul, cadourile, brăţările, relaţiile virtuale, pantalonii, pantofii, magazinele, filarmonica, săruturile altora, durerea, necazul, păcatul, tu, eu, noi, tot. În leagăn te duci în sus...sau în jos. Eu reuşesc să-mi iau avânt doar în jos.
Este atât de amuzant să vorbeşti cu un cocălar naiv şi prost pe mess care nu-şi dă seama de diferenţele (atât intelectuale cât şi de personalitate) dintre voi, încât de la atâta râs mai că-mi vine să râd.
După ce mă freacă un dubios manelar pe numele său minunat @!exxx(Alex- care pe deasupra mai e şi loko) să îi dau webcamul, ajungem la nuş ce discuţie şi îmi spune să ieşim afară. Nu că n-am cum. Şi iară nu mai ştiu cum se ajunge la discuţie, dar mă trezesc cu ăsta care vrea să ia un taxi şi să vină spre mine :-? am reuşit până la urmă să o scot, dar m-a întrebat când ies de la şcoală că nu ştiu ce, că nu ştiu cum, dar vrea să ne întâlnim ca săne cunoaştem mai bine.
Vă rog frumos luaţi aminte:
loko @!exxx: SI IMI REAMINTESTI U SA NU CUMVA SA UIT [Duhul.Sfânt]: da' de ce vrei sa ne intalnim? loko @!exxx: poi sa ne cunoastem si noi loko @!exxx: dk vrei loko @!exxx: dk nu treaba ta [Duhul.Sfânt]: auzi [Duhul.Sfânt]: nu te-am intrebat o chestie [Duhul.Sfânt]: tu asculti manele, nu? loko @!exxx: da [Duhul.Sfânt]: mhm loko @!exxx: exact acum ascult [Duhul.Sfânt]: [Duhul.Sfânt]: da [Duhul.Sfânt]: pacat ca eu ascult rock loko @!exxx: ceeeeeeeeeeeeeeeeee [Duhul.Sfânt]: muhahahha loko @!exxx: esti rocarita [Duhul.Sfânt]: da
[Duhul.Sfânt]: hai [Duhul.Sfânt]: acum [Duhul.Sfânt]: incepe [Duhul.Sfânt]: si injura-ma [Duhul.Sfânt]: nu te-ai prins pana acum?! loko @!exxx: doamne..................... [Duhul.Sfânt]: )))) loko @!exxx: nu suport rocari [Duhul.Sfânt]: imi dau si eu seama de asta [Duhul.Sfânt]: nici noi pe voi loko @!exxx: da nu am zis ci de rocarite [Duhul.Sfânt]: e [Duhul.Sfânt]: .. loko @!exxx: bai imi place stilu da nu si muzica loko @!exxx: o urasc [Duhul.Sfânt]: stilul cui? [Duhul.Sfânt]: stilul a ce? loko @!exxx: stilu rocarilor loko @!exxx: si cum se poarta loko @!exxx: da nu place muzica [Duhul.Sfânt]: calmeaza-te [Duhul.Sfânt]: respira loko @!exxx: sunt calm [Duhul.Sfânt]: stiu loko @!exxx: poi miam cam dat seama ca esti rocarita [Duhul.Sfânt]: cum asa? loko @!exxx: poi dk iti zic sper ca nu te supi loko @!exxx: da? BUZZ!!! loko @!exxx: da [Duhul.Sfânt]: hai zii [Duhul.Sfânt]: uimeste-ma [Duhul.Sfânt]: surprinde-ma loko @!exxx: poi rocaritele nu mai sunt virgine [Duhul.Sfânt]: omg ce inocent esti [Duhul.Sfânt]: si cum de ti-ai dat tu seama [Duhul.Sfânt]: ca eu nu mai sunt virgina? loko @!exxx: poi u miai zis loko @!exxx: tiam inchis guritza [Duhul.Sfânt]: cand t-am zis eu ca nu mai sunt virgina? loko @!exxx: poi miai zis ca tei culcat cu prietenu ca ai avut o relatie mai serioasa loko @!exxx: ai uitai loko @!exxx: ?:
[Duhul.Sfânt]: iara cred ca ma confunzi
şi acum, iată cum dragul nostru puişor tace. Dormi în pace, dulce cocălar. Atenţie pe unde călcaţi, să nu luaţi şi voi!
eh. şi iată cum în toată povestea asta de vină este şi mirobolanta mea mâncărime din cur de a mă lua la harţă cu Domnul Panteră Loko de mai sus.
dacă vreţi mai multe informaţii cu privire la Senior, spuneţi-mi dragilor, şi cu o nespusă repugnă, vă dau.
[Duhul.Sfânt]: inca mai vrei sa ne intalnim?! loko @!exxx: ? loko @!exxx: dk nu? [Duhul.Sfânt]: din cauza diferentelor dintre noi? loko @!exxx: dk nu? BUZZ!!! [Duhul.Sfânt]: de ce nu ce? loko @!exxx: dk sa nu ne intilnim loko @!exxx: sau nu mai vrei? [Duhul.Sfânt]: suntem prea diferiti [Duhul.Sfânt]: nu cred ca am putea avea o conversatie [Duhul.Sfânt]: n-am gasit un subiect comun loko @!exxx: poi bine cum spui u treaba ta
Now the rules. 1. Fiecare om care primeşte leapşa trebuie să completeze definiţiile celor 5 cuvinte primite şi să dea mai departe alte 5. 2. Definiţiile nu trebuie să arate stil dicţionar, ci să fie cât mai originale.
Prietenie - mă gândesc la o legătură invizibilă între două persoane, un portal cu capetele pornind din pieptul fiecărei persoane, prin care curge toată informaţia şi emoţiile. ceva gen gemeni, poate mai profund având în vedere că părinţii diferă.
Zâmbet - nu mă pot gândi decât la zâmbetul sincer al unui filozof.
Poezie - un coşuleţ cu cuvinte aşezate într-un melodios.
Primăvară - renaştere, iubire?
Muzică - Inima, creierul, corpul sufletului noastru
Când tocmai începeam să cred că nu mai e nimic de zis, s-a dovedit exact contrariul. Erau prea multe. Dar tu erai deja o cauză pierdută şi o amintire trecută. Te îneci singur în propria-ţi prostie şi negi trecutul. Vrei să te îndepărtezi, dar nu te las. Poţi să faci ce vrei, să mă înjuri, să mă baţi, să mă omori. De mine nu scapi decât atunci când scap eu de tine.
Au fost o dată doi. Acum a rămas doar unu fără doi.
Am fost o dată noi. Acum am rămas doar eu, fără noi.
Şi plouă. Privesc pe fereastră până la ultima noastră umbră prostească.
Te caut cu gândul, te caut cu mâna, încerc să-l găsesc pe cel căutat dintotdeauna şi inevitabil, nu-l găsesc.
Doi ochi calzi, doi ochi negrii, două mâini perfecte, organele defecte.
Te aprinzi, te stingi te iei în râs, te împingi spre neant.
Dacă în infinit ţi-e locul, acolo să rămâi.
Au fost o dată doi. N-a mai rămas nimic din ei... decât ploi.
Presupun că din nou nu s-a mai scris de ceva timp... mda, de vre-o lună. Păi... mi-am cam blestemat zilele dintr-o simplă curiozitate pentru o carte comercială şi am devenit uşor obsedată. Naive, i know. Dar totul trece, nu? cam aşa... :) Se conturează o drăguţă astenie de primăvară, cu toate ale ei frumuseţi şi plăceri. Discuţii pe teme deloc filozofice şi piese de teatru mai prost jucate decât în dăţi anterioare. Dor de... prieteni vechi şi... obiceiuri. Mă gândesc că mai e puţin şi se termină anul... ar trebui să-mi pară rău?
Nu mai sunt în stare să scriu dom’le :-? Nu ştiu cum de am reuşit în februarie să scriu atât:)) ... se mai întâmplă şi minuni, ce-i drept...
Am chef să ascult Coldplay. Ascult Coldplay. Aştept de vre-o jumătate de oră să mi se încarce o pagină de Mozilla. Nu e din cauza netulul. Merge destul de ok, dar aşa face el, figuri. Mda. Nevoia mă trimite la Internet Explorer. Hello, my… friend? Poftim, pe ăsta merge mai bine. Sigur! Îmi dădu eroare! Ce poate fi mai minunat de atât? Multe.
Nu mai sunt în stare să scriu nimic. Nici măcar temele. Chiar atât de trist am ajuns? Neee, sunt oameni care au ajuns mai trist decât mine, mult mai trist. Şi tot ajung… Îmi trec o mie de gânduri prin cap, dar se ciocnesc şi nu mai pot să scriu nimic.
Allelujah! S-a deschis Firefoxu! Thanks to Heli’s blog!
Doamne ce aberaţii... Toată viaţa asta de moment e o aberaţie... cu cipuri şi Apocalipse şi urmăriri de telefoane şi toate bullshiturile astea care te fac să te gândeşti la toate chestiile posibile în lume... E aşa de aiurea şi de ciudat. Oamenii aleargă mai repede ca furnicile în muşuroi... Aleagă de colo colo pe stradă cu telefoanele în mână, grăbiţi, cu faldurile fustelor în vânt, cu servietele în mână şi cu prea multe-n gând... Asta este. Ne-am născut obosiţi. Dar e oare asta o scuză? Dacă tu crezi în ceva cu adevărat... atunci există sau se va întâmpla. Îmi aduc aminte că atunci când eram mică credeam cu atâta tărie în Moş Crăciun încât nici nu vroiam să aud argumente contra. Până într-o seară, când aveam vre-o 11 ani şi mama m-a luat repede de mână să mergem în cameră şi să mă ajute să fac patul. Între timp, tata s-a dus la maşină să ia cadourile şi când a intrat în casă am auzit foşnituri... atunci mi-am dat seama. M-am simţit oarecum prost să aflu că Moş Crăciun nu e decât poate cea mai des folosită minciuna de către părinţi, dar încă mai cred, acolo, adânc, undeva, că el există. Că e un moşuleţ cu barba albă, ca-n filme, dar cu chip de Dumbledore şi o haină luuunga, roşie. Moş Crăciunul meu e firav şi blând, cu chipul plin de amintiri şi poveşti. E obosit, nu mai poate face nimic. Ş-apoi, de unde toate filmele americane cu Craciun? Trebuie să fie ceva p-acolo...! Aiurea, pueril, absurd.
Revenind la cipuri... e posibil să nu fii auzit că ăştia (nu ştiu care) vor să ne pună cipuri în mâini... mda, de la urmarit telefoane se trece la pierderea totală a vieţii intime. Nu că-i mirobolant? Se spune că vor să desfiinţeze casele de marcat, astfel încât să nu mai fie oamenii nevoiţi să umble cu cash sau cu cardul după ei. Nu dom’le, nimic mai simplu decât un frumos cip. Vor să pună în toate chestiile posibile cumpărabile cipuri d-ăstea şi în noi, astfel încât, atunci când noi mergem de exemplu să cumpărăm o ciocolată de la un supermarket, mergem frumos la raftul cu ciocolată, luăm una, ieşim afară din magazin, iar senzorii ăia sau ce mama mea o-r fii scad bani din contul tău bancar, prin cip. Sau ceva de genul ăsta. Problema ar fii că... poţi să-ţi iei adio de la viaţa personală. The chip va ştii TOT ce faci. Când îţi faci laba, cu cine vorbeşti, ce mănânci, unde te duci, tot! Şi sunt comentarii cum că ar putea să-ţi controleze şi mintea. Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre acest subiect... : http://romaniatotalitara.wordpress.com/2009/01/20/microcipul-si-antihristul/
Ce scrie în capitolul 13 al Apocalipsei; "... peste toata semintia si poporul si limba si neamul. Si i se vor inchina ei toti cei ce locuiesc pe pamant, ale caror nume nu sunt scrise, de la intemeierea lumii, in cartea vietii Mielului celui junghiat. (Apoc. 13:8)".
"Si ea ii sileste pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati si pe cei saraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte, incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei sau numarul fiarei. Aici este intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; caci este numar de om. Si numarul ei este 666. ".
Ce înţelegem noi din asta, copii?
Aş fii vrut să dezbat mai multe teme filosofice şi chestii, doar că nu mă mai simt deloc în stare. Profesorii la şcoală mă torturează să le scriu piese şi compuneri şi nu înţelege nimeni că momentan eu sunt o epavă. Începutul acestui fenomen îl ştiu, dar continuarea nu, pentru că nu e aceeaşi cu începutul. Viaţa mea ar fii fost mult mai uşoară dacă ar fii fost vorba doar de început, aş fii avut probabil pe cine să dau vina, dar acum... nu mai am pe cine să dau vina având în vedere că ce era înainte pentru inculpat a trecut... da, bă, uite! Poftim! Fii fericit! Eu sunt... cel puţin din punctul ăsta de vedere... că restul merg cam prost ). Just friends, btw! :D Şi totul e perfect.
Pe de altă parte... mă aflu într-o confuzie... sau nu mă aflu decât în imaginaţia mea (cel mai sigur). Nu ştiu dacă da... sau dacă nu... Ş-apoi... nu strică măcar câteva zile în care să nu mă mai gândesc la nici un mascul în genul ăla? Acum încerc să pun o piesă lipsă la un puzzle dintr-o singură piesă, chiar... şi nu ştiu dacă merge sau nu... Rămâne de văzut... timp e destul iar eu nu trebuie să-mi încalc nici jurământul.
Hopa. Am scris mult şi am scris multe prostii fără sens ) Mă întreb dacă şi-a irosit cineva timpul să citească... dacă da, mersi! Şi scuze pentru daune!
“Am pitici pe creier. zâmbeşte ea copilăros.
Încearcă să îi vizualizeze piticii care se plimbă liniştiţi pe creierul ei. Îi vede. Sunt doi pitici hazlii şi rânjiţi carese ţin de mână. Sunt ei doi.
[chestie scrisă în ore, mai acu două-trei săptămîni.]
Deci? Cine mai are pitici pe creier?
P.S. Happy Valentinu! Pentru cine are parte (de carte).
Nu ştiu cum să încep... dar ştiu că trebuie. Sunt nostalgică.da. şi Heli a zis asta. Mă uit peste vechile noastre conversaţii şi nu-mi pot da efectiv seama... de ce?... de ce frate? Înţeleg, da, factori exteriori. "prieteni" de-ai tăi şi prieteni de-ai mei. şi de ce am permis ca ei să intervină? ok, recunosc, poate că cea mai mare vină o am eu... pentru că eu am greşit prima... dar tu... hm, încerci să aperi ceea ce pretinzi că există dar eşti conştient de faptul că e doar o iluzie. Acum îţi răspund prea repede. violenţă verbală şi suferinzi în tăcere. inconştient, am realizat că m-a enervat, da. şi pe tine. şi mă întreb... de ce nu poate să fie ca înainte?
Te vreau. înapoi. pe tine. pe adevăratul tău personaj. care... erai cu mine.
Tu: nu mai am vorbit demult cu tine Eu: da? Eu: de joi Eu: doua zile Tu: mult
În această seară m-am hotărât să vă povestesc despre Martha. Martha este un monstru. Martha este un monstru care îmi mănâncă sufletul zi de zi, noapte de noapte. Îl sfâşie cu dinţii, îi rupe marginile cu unghiile şi-l mestecă fără milă. Dar Martha nu are înfăţişarea unui demon. Nu. Martha arată ca un înger. Martha are ochii mari şi căprui, iar atunci când te priveşte, te pierzi în adâncurile ochilor ei. Privirea ei te înnebuneşte. Martha are părul negru, mai negru decât cel mai negru lucru din lume, ce miroase a levănţică şi flori de tei, mătăsos şi lung, lăsăt pe spate. Când îţi treci mâna prin părul ei, atunci când o săruţi cu patimă şi nu te mai saturi de ea, îţi alunecă degetele prin el. Genele ei lungi te gâdilă atunci când îşi lipeşte faţa de a ta şi-ţi şopteşte la ureche cât de mult te iubeşte şi cât de mult o faci fericită în fiecare zi, doar cu un zâmbet. Martha are buzele pline, rozalii şi moi, pe care şi le umezeşte de fiecare dată când te vede, sau îşi muşcă buza inferioară când te priveşte lung sau te studiază. E un reflex al ei, care te înnebuneşte. Martha are gâtul lung şi subţire, iar atunci când o săruţi pe gât îţi mângâie spatele cu mâinile ei delicate, ce-ţi dau fiori la fiecare atingere. Martha adoră să îi ţii faţa în mâini atunci când o sâruţi în ploaie sau pe o câmpie întinsă, după ce aleargă ca un miel printre flori şi paie. Martha adoră să îşi treacă degetele prin părul tău atunci când o săruţi. Martha adoră să o ţii strâns în braţe atunci când o săruţi. Martha adoră să fie sărutată. Martha adoră când ai cămaşa descheiată şi ţi se văd claviculele, peste care cade uşor un lănţişor subţire. Martha adoră degetele lungi şi subţiri, cu unghii îngrijite. Martha adoră să te vadă cum răsuflii după ce ai alergat. Martha adoră când vorbeşti cu ea despre muzică, dans, cărţi sau filme. Martha adoră când vorbeşte cu tine, pentru că tu o faci fericită. Cu fiecare cuvânt pe care îl spui, fiecare gest pe care îl faci, o determini pe Martha să te adore şi mai mult, să râvnească şi mai mult la tine, să te dorească până la capătul puterilor ei. Martha se enervează repede dar dacă o priveşti în ochi, zâmbind, îşi revine cât i-ai spune “ te iubesc”. Martha adoră să se trezească pe plajă, pe pieptul tău, iar tu să o ţii protector în braţe. Martha adoră să te vadă zâmbind, râzând, mergând, vorbind. Martha te adoră. Şi nu ai cum să îţi imaginezi un om care nu o adoră. Tu însă... nu o adori.
Vorbim despre trecut. Să fumăm împreună pe acoperişul unui bloc. Să facem schimb de cămăşi. Să dormim în acelaşi pat. Să mâncăm cu aceeaşi furculiţă. Să tăiem cu acelaşi cuţit carnea. Să ne uităm unul la celălalt, să ne studiem organele interne şi să le ignorăm pe cele externe. Să ne privim ore întregi, fără să vorbim, să râdem, să bem, să mâncăm, doar să existăm. Să scriem cu aceaşi mână amintirile vieţii. Să povestim cu aceaşi gură cu care ne sărutăm, dramele vieţii. Să mergem împreună la doctor, ţinându-ne speriaţi de mână. Să privim apusul pe nisipul rece. Să bem o bere lângă o mlaştină. Să privim la stele. Să ne înecăm în aerul rece. Să ne mutăm într-o lume gri. Să ne omorâm. Hai să...ne... iubim.
S-a încheiat anul 2008. 2009 a început de 10-11 zile. Anul ăsta vreau să iubesc pătimaş. Vreau să îmi violez brutal conştiinţa şi să fac ce îmi trece prin cap atunci când îl văd. să...
vreau să fac tot ce n-am făcut anul trecut. aproape.
şi vreau să privesc stelele şi luna, să mă trezesc dimineaţa şi să mă uit la soare.
vreau să... dorm :)). mult. şi să ador o floare. şi mule altele. care nu contează :-?
