Există acele momente multe şi unice de asemenea în viaţa asta când îţi doreşti să nu te fi născut, să te fi călcat o maşină sau mai ştiu eu ce. ei bine, eu în momentul de faţă îmi doresc să mă fi călcat un tren. am ieşit pe balcon acum câteva minute şi, în ciuda frigului care îmi pătrundea până în ultima arteră, am stat şi am studiat cum totul în jur era alb, cu excepţia materialelor gen cărămidă sau aşa. şi în momentul ăla mi-am imaginat ca-n filme, bă, cum vine trenul ciu ciu spre mine şi mă zdrobeşte. noroc că nu era Heli acolo că ar fi luat-o pe urma lui Stephen King. haha.
probabil că îmi fac griji degeaba şi că exagerez gândindu-mă că acum s-a terminat totul. că a durat doar 3 zile şi că s-a dus totul. mă gândesc că poate o să fie bine, oricum tot ce vroiam era să fim prieteni. şi care e treaba frustraţilor sexual care râvnesc după dependenţa fututului şi care nu sunt în stare să convieţuiască cu propria lor persoană? mda, frate... cu oameni ca ăştia o să ne distrugem noi planeta şi nu prea cred că o să vină nici o fiinţă extraterestră să ne salveze de la distrugerea asta în masă. ce 2012, frate, ce apocalipsă? ăsta e frate sfârşitul lumii, să vezi cum distruşii distrug tot ce îi înconjoară ca să compenseze faptul că de distruşi ce sunt nu pot trăi cu capul lor distrus.
din păcate distrusul care a vrut să mă distrugă pe mine nu a reuşit să gândescă îndeajuns de destructive ca să îmi distrugă şi mie viaţa. şi care era de fapt problema, nu am să înţeleg şi nici nu o să mă sinchisesc să îi găsesc un sens.

**** **** **** ** ****** ********* ****-* ***** ***** **** haha nu ţi-a mers.

cât despre tine... nu mă aşteptam să fi aşa... aşa... de...


30 Seconds to Mars - Alibi