Mă uit...

Mă uit la toţi oamenii ăştia din jurul meu care-şi rod unghiile de nervi. La toţi ipocriţii, mincinoşii, imaturii. La toţi care scriu uscat şi vor să înflorească prin gânduri comune, pe care ei le consideră măreţe şi unice, la toţi care vor să fie cineva, şi au impresia că ei chiar sunt cineva, când de fapt sunt doar bătaia de joc a unor minţi pline de răutate. La toţi miştocarii care fac mişto doar de propria lor persoană. La toţi care se amăgesc singuri cu iubire. La toţi care cred că singurul lucru pentru care merită să trăieşti e banul. La toţi care pun aspecte exterioare înaintea celor interioare, la toţi care judecă toate cărţile după copertă şi la toţi cu capul murdar de prejudecăţi. La toţi care se epilează pe mâini şi la toţi care îşi rad mustaţa. La toţi obsedaţii de porno şi la toţi gagicarii, care de disperare au ajuns să agaţe şi animale. de gard. La toţi care au nevoie de ajutor, dar nimeni nu-l oferă. La toţi care au posibilitatea de a da ajutor, dar nu-l oferă. La toţi care au bani, dar îi aruncă pe geam. La ţara asta plină de tâmpiţi, condusă de tâmpiţi. La toţi care-şi fac blog doar de dragul de a şi-l face, la toţi care-şi fac Facebook doar pentru ca e la modă. La toţi care nu sunt în stare să accepte adevărul. La toţi care cred că pot schimba lumea şi la toţi care nu fac nimic în privinţa asta. La toţi care vor totul, dar nu fac nimic ca să-l obţină. La toţi care trăiesc, dar nu o arată. La toţi cei morţi, la Biblie, la icoane reci şi la cer. 

Mă uit la voi toţi şi văd un gol.

Mă uit la tine şi... nu văd nimic.