Stau şi mă uit în faţa monitorului.nu ştiu ce să scriu.am atâtea idei şi chestii în minte încât nu ştiu cum să le mai înşir.
Astăzi am avut inspecţie la istorie.emoţiile au fost la profesor, nu la noi, copii inteligenţi şi supraevoluaţi care au mai avut parte de nenumărate inspecţii la viaţa lor.ce să-ţi spun.l-am cam făcut de căcat pe profesor, dar...acuma, sperăm că n-a fost decât o mică constipaţie şi că ceea ce am avut impresia că a ieşit nu a ieşit deloc.
În rest, colegi disperaţi de atenţie(nu spun că nu m-ar deranja asta) care îmi schimbă ordinea creioanelor în penar şi îmi fură cordeluţa din cap(dacă vrei să mă aduci pe culmile disperării, ia exemplu.nimic mai mult.)şi da, Radu...chiar este un fericit(pentru mine :-") posesor de...
Mergeam astăzi acasă enervată şi singură şi mă opresc la semafor.văd un autobuz.autobuzul mă pune serios pe gânduri. mă gândesc că mi-ar plăcea şi mie măcar pentru o zi să merg cu autobuzul acasă.da mă!autobuzul ăla plin de nespălaţi(nu întotdeauna), cu bătrâni cărora trebuie să le cedezi locul şi cu un şofer morocănos.vreau şi eu să duc măcar o săptămână să zicem viaţa aia de om banal care se trezeşte dimineaţa la şapte, îşi plimbă căţelu', se îmbracă şi ia autobuzul spre şcoală.ori eu mă trezesc la 10(de curând 9, că "binevoieşte" mama să-mi dea trezirea), mă scol cu greu, frec pisica, închid radioul, mă spăl

...uneori mai şi mănânc...mai învăţ ceva p-acolo...mai 5 min de radiaţii...mai din nou mâncare la ora 12 şi după aia du-te tată în staţie să te întâlneşti cu Ana.şi după aia fugi la şcoală, că întârzii.nu tu autobuz, nu tu metrou, nu tu palpitaţii.
Dintotdeauna(da, ştiu, absurd, sunt doar un copil prost care vrea aiureli) am vrut să locuiesc în "gunoiul" ăla de Bucureşti.da mă, ştiu, e extrem de absurd dar d-abia aştept să vină facultatea şi să scap din oraşu' ăsta mic şi bolnăvicios.nu spun că oraşul ar avea ceva, oamenii din el îl strică.o grămadă de pooseri/fakeri/plagiatori cum vreţi voi să le spuneţi care, având în vedere că oraşul e mic, se cunosc peste tot.ah, da, şi preamăritele brenduri, cu care dacă umblii eşti cul, pă trend, mişto, căcat.nu mă apuc acum să fac precizări, comentarii sau legături la adresa acestor personalităţi care pe mine pur şi simplu nu mă impresionează cu nimic, dar Bucureştiul e mare taică, sunt mai mulţi d-ăştia, da' măcar nu-i cunoşti pe toţi.
Am trăit şi încă trăiesc într-un orăşel în care nu am avut oportunitatea să merg cu metroul, cu autobuzul(avem şi noi autobuze, doar că eu nu am motive să le folosesc), unde dacă te duci în Morrison şi bei până intrii în comă eşti cul şi rocăr tru,adevărat,cul.ştiţi fraţilor măcar cine a fost Morrison?eu ştiu.a fost solistul trupei The Doors şi a fost unul dintre cei mai mari cântăreţi ever.şi tu dacă te dai rocăr şi nu ai auzit de The Doors sau de Morrison ca om, nu ca bar, atunci nici măcar pooser nu te poţi numi.
În fine.aş mai avea multe de spus, de povestit, multe cu care să vă plictisesc(dacă mai plictisesc pe cineva în afară de propria-mi persoana) dar deocamdată simt că mi-am facut datoria de blogger mai mult ca niciodată.şi vai ce împlinită mă simt.nici nu vă pot explica prin gânduri această împlinire sufletească.
mă rog.
pa!
PS: cu titlurile stau foarte prost.